Eu și restul lumii

Știi tu, dragă cititorule, ce este acela un cataroi împuțit, o Caiafa “manglitarilor”, un talaghir încăpățânat? Și de ce “dacă ar fi avut un câine ce aveam eu în cap, ar fi turbat”? Știi tu, dragă prietene, de ce nu e bine să-ți crească un salcâm în spatele casei? Unul din care se poate rupe o “vargă” lungă, flexibilă și care, cu spinii îndepărtați, devine cea mai de temută “unealtă educativă” în mâini potrivite? Știi tu, dragă cititorule, la ce este bun pătrunjelul mestecat și făcut pastă? Sau petalele de floare de crin macerate în spirt? Dar mai ales de ce nu e bine să-ți caute mama “între coarne”, că apoi cresc și ai cu ce împunge?

Ei bine, la toate aceste întrebări și la multe altele, vei afla răspunsurile citind “Eu și restul lumii”. Care este povestea ce-am avut eu de povestit. Niște scrieri despre cineva care a extins cei “șapte ani de acasă” … la vreo douăzeci și cinci! Asta e, unii se maturizează mai greu. Alții, spre norocul lor, nu se maturizează niciodată, până la sfârșit. Mie mi-a venit “mintea la cap” mult mai târziu decât altora. Tot spre norocul meu. Și al altora. 

Pentru că, atunci când am ajuns eu pe lume, nimeni, în toată lumea noastră, nu și-a imaginat ce avea să îi lovească! Asta se întâmpla pe la 6 dimineața. După unii. După alții, era cam 6.30. Mă rog, ce contează juma’ de oră în viața unui om? S-a întâmplat cu mult, mult timp în urmă, într-un oraș foarte, foarte frumos. Adică prin ‘67, toamna, în Bârlad. 

Numele meu este Man.

Silviu Man.