Down Way

Textul acestui spectacol, scris de un dramaturg rus, aduce în fața publicului, la un mod onest și direct, relațiile dintre oameni. Probabil, nu mai este la modă altruismul, dar, cum suma viciilor unui om rămâne constantă, iar bunătatea nu este un viciu, ironic fiind, mă gândesc că a fost echivalată la un autoexamen de conștiință kafkian, cu un egoism frumos, propus undeva, cândva de Constantin Noica, devenind, astfel, cu toții, perfecți. Și, cum perfecțiunea nu suportă completare și grad de comparație, greșelile cotidiene personale ne lasă reci sau, măcar, răcoriți, ca după un duș fierbinte cu griji zilnice, picurate cu migală peste capul omului modern, a cărui oboseală este recompensată cu un somn adânc, care, uneori, cuprinde și un vis, de preferat frumos, unul țesut de propria închipuire. Împingem cu toții piatra lui Sisif - diferența este că unii sunt slabi și ceilalți puternici, unii se opintesc și ceilalți sunt grațioși, iar acestea se aplică tuturor, chiar dacă ești șofer sau pasager. Citându-l pe Molière, cu toții, zilnic, ”scriem proză”. Este foarte important ca acela care-ți povestește viața să o facă cu talent și, astfel, te vei trezi, peste noapte, ca un hoț de orhidee latent, amețit de lumina celui care ți-a colorat decorul vieții. Să izbutești să treci pe lângă viață în timp ce o trăiești este o performanță magică, pe care o reușim aproape toți și ne iese de fiecare dată, din ce în ce mai bine. Bogdan Hușanu, regizor artistic


Sus